Macbook şi OSX

Oarecum forţat de împrejurări, de o săptămâna sunt nevoit folosesc un Macbook. Nu sunt la primul contact cu OSX-ul – în urmă cu mai bine de 10 ani mi-am cumpărat un Mac Pro. Încă-l mai am.

Primul lucru pe care-l observi la un Mac e calitatea desăvârşită a produsului. E finisat la mare artă, nu e din plastic ieftin, nu scârţâie, lasă impresia unui produs solid şi bine închegat. În plus e şi foarte arătos, ca aproape orice produs Apple. Nu ştiu cu cât îl plăteşte Apple, dar John Ive îşi merită banii.

Lucrurile bune continuă şi după ce-l deschizi. Ecranul e excepţional, are luminozitate şi contrast de invidiat, culori perfecte şi unghi de vizibilitate extrem de larg. Totul completat de rezoluţia de 2560×1600 de pixeli a displayului de 13 inch, ceea ce înseamnă pixeli extrem de mici; atât de mici încât pixelii individuali nu pot fi distinşi cu ochiul liber. Altfel spus, s-a dus vremea liniilor “frânte” de pe ecran. Un singur lucru putea -i reproşez: faptul e lucios, nu mat. Display-ul extern e la fel de bun şi înlocuieşte cu succes un dock pentru laptop – display-ul extern are porturi pentru ethernet, usb, thunderbolt, boxe integrate şi webcam, trebuie doar conectezi laptopul la display cu un singur cablu.

Luând în considerate aceste lucruri, îi înţeleg pe cei care laudă laptopurile Apple, par aproape de perfecţiune. Continue Reading

I loled

Din multimea de prostii de pe internetul asta si din gramada de pagini facute pentru a lua banii fraierilor, am dat peste o mizerie de pagina ce promite fraierilor ca-i ajuta sa agate cat mai multe femei. Si cum nici un site dinasta nu e complet fara comentarii si feedbackuri de la cei ce l-au incercat (desigur, toate sunt pe bune si absolut toate lauda ce vinde pagina), am dat peste comentariul asta:

lol

Acu’, daca stau bine sa ma gandesc, eu zic ca prietenii lui au aproximativ aceeasi varsta. Si daca estimam ca mamele prietenilor lui au avut aproximativ 20 de ani cand i-au nascut, nenea asta e plin de el si se da cocos ca a agatat tinere de doar 78 de ani.
Pai cu asa successe pe toata linia mai-mai ca m-a convins si pe mine sa dau 70 de dolari ca sa aflu cum pot sa agat si eu ceva.

 

Cursuri oferite de companie

Compania la care cu onor prestez se pare ca vrea sa ma ajute in dezvoltarea mea profesionala. Asa ca, din bunatatea inimii ei, s-a oferit sa ma ajute sa obtin o certificare. Totul bine si frumos, numai ca ajutorul asta consta in faptul ca, la fel cum se intampla si prin alte companii, compania vrea sa plateasca doar taxa de examen, nu si cursurile. Si aici eu vad niste probleme.

In primul rand, asta nu e cine stie ce ajutor. Taxa de examen e vo’ 400 de dolari. Nu-i putin, da’ nici o avere nu-i. Si in orice caz, avand in vedere ca certificarea asta e la mare cautare, e chiar o investitie buna. Pe scurt, mi-o permit si chiar aveam de gand sa ma duc s-o obtin pe barba mea, fara “ajutor” din partea companiei. Insa pana acum am tot incercat sa determin compania sa-mi plateasca si cursul (care costa sensibil mai mult), deoarece compania se lauda in mod constant ca ofera training angajatilor. Si nu in ultimul rand, sa invat chestii de care nu ma lovesc la lucru si sa fiu mai bine pregatit pentru examen. Pentru ca mai e o smecherie – materiale oficiale dupa care sa inveti primesti doar daca urmezi si cursul. Daca nu, inveti dupa niste carti scrise de unu’ sau altu’, carti care incep cu:

Red Hat also has prep courses for both exams. The outline for those courses are
available from www.redhat.com. While this book is not intended as a substitute for
such courses, they are consistent with the outline of those courses.

Carti pe care oricum, eu le cumpar. In concluzie, compania ma “ajuta” cu niste vorbe-n vant.

A 2-a problema – si cea mai mare, zic eu – e cu practica asta de a trimite angajatii numai la certificari, nu si la cursuri. Pentru ca – vezi dom’le – cursurile costa sensibil mai mult, iar de banii platiti pentru un om trimis la curs pot fi trimisi 10 oameni la examen. Si sunt de acord cu asta, cursurile costa sensibil mai mult decat examenul. Dar, pentru ca trimiti oamenii doar la examen, nu si la curs, o sa ai o armata de angajati cu diplome si nu neaparat angajati care stiu sau au invatat ceva. Se ajunge la situatia in care e invatamantul din Romania – toata lumea are o diploma de facultate, da’ nimeni n-a invatat ceva in facultate. Si e chiar usor sa iei niste certificari pentru ca majoritatea examenelor sunt de tip grila, iar raspunsurile se gasesc pe internet (ma rog, nu e cazul examenelor RH). E plina compania de tot felul de “profesionisti” certificati pana la cer si inapoi, dar care nu-s in stare sa faca chestii simple – de exemplu, profesionisti care testeaza o conexiune UDP cu telnet. Dintr-un punct de vedere e bine pentru companie: se prezinta unui potential client drept o companie cu angajati cu certificari serioase in domeniu, o companie cu super admini in stare sa rezolve orice problema, oricat de complicata, in doua secunde si fara sa se agite prea mult pentru asta. Iar angajatii sunt oarecum legati de companie pentru ca nu-s in stare sa faca mare lucru si nu-i angajeaza nimeni. Insa toate astea duc la clienti dezamagiti si penalizari serioase platite din cauza adminilor idioti, dar certificati.

Partea cea mai misto e ca dupa ce se supara un client si trebuie sa i se plateasca penalitati, sau nu mai reinnoieste contractul pentru ca vreun Ghita dinasta, certificat pana la cer si inapoi, i-a trantit serverele de pamant chiar in momentul in care aia aveau mai mare nevoie de ele, managementul companiei vine cu un “improvement plan” deosebit: trebuie sa oferim traininguri angajatilor, sa-si dezvolte cunostintele tehnice ca sa nu mai dea cu serverele de pamant. Asa ca hai sa-i trimitem sa-si ia certificari, da’ fara cursuri, cursurile costa.

Sfântul IT-ului

Pentru a nu-i neglija pe piosii credinciosi ce folosesc calculatorul, biserica ortodoxa a inventat un sfant nou – Sfantul Efrem cel Nou. Sfantu’ asta repara calculatoarele, exorcizeaza virusii, dă cu fdisk (chkdsk pentru cei ce folosesc unealta satanei), defragmenteaza hardu’ si repara badurile. Bonus pentru cei ce au tinut si post, poate recupera si fisiere corupte. Totul cu doar o rugaciune si un pupat de moaste.

Partea proasta e ca in curand o sa ma lupt cu popii pentru un post in IT. Ei cu descantecele, eu cu tastatura.

Daca esti cretin cu agravante…

Atunci cam asta e uniforma ta:

Un Tamp

Un Tamp

Serios, cum ma-sa poti sa iei pe tine pantalonii gagicai si sa iesi asa din casa? Ce utilitate poti gasi la o pereche de pantaloni ce abia-ti ajung pana sub cur? Nu poti sa mergi calumea pentru daca turul pantalonilor e pe la genunchi ca te impiedica sa pasesti; cad tot timpul, ca nu stau pe talie sa fie sustinuti de geva; daca e putin frig iti ingheata curu’ pentru ca esti efectiv in curu’ gol…

Si nu, nu e moda, nu e trendy, nu e pe ma-sa. E doar tampenie crunta, distilata, in forma ei cea mai pura. O molusca are mai multa minte decat tampu’ din poza.

Bulangii ungurii astia…

Toti avem cate un prieten ce are un prieten ce are o cunostinta ce a fost refuzata intr-un magazin de paine, pe undeva prin Harghita, pe motiv ca a cerut o paine in romana. E un fapt binecunoscut ca n-ai nici o sansa sa mananci o paine in Harghita daca tot ce stii in maghiara e “Nem to dom”. Sau “boszmeg”. Sau “laf…” dar divaghez.

Am constatat in mini vacanta de Paste cat de bulangii sunt de fapt ungurii. Cum mergi din Oradea spre granita, pe Calea Borsului, vezi reclame ba la un hotel in Ungaria, ba la nu stiu ce AquaPark din Ungaria. Reclame scrise – evident – in romana. Mai mult, acolo cica si angajatii vorbesc romaneste si cica ar accepta si lei, nu numai forinti. E clar, mi-am zis, astia vor sa ne infometeze prin Harghita, ca mai apoi sa ne ia banii. Bulangii.

Dar dovada categorica ca sunt bulangii cu adevarat am gasit-o putin mai incolo, la 500 de metri dupa granita. E acolo o tutungerie unde niste unguri iti vand tutun chiar daca vorbesti numai romaneste. Accepta si lei, nu-i problema, numai sa cumperi de la ei tutun. Si atunci m-a lovit: bai, astia vor sa ne omoare. Nu ne vand paine, da’ tutun vand cat putem duce. E clar ca vor sa nu mancam ci sa fumam si sa ne imbolnavim de inima si plamani. Bulangii, evident.