Eu nu-s prea pretentios cand vine vorba de servire in restaurante/carciumi. Practic daca nu-mi scupi in mancare, nu-mi trantesti farfuria in fata, nu urli la mine si nu ma lasi sa astept o ora pentru o amarata de supa, e ok. N-am nevoie sa fiu periat de chelner, n-am nevoie sa se poarte cu mine ca si cu un print, e destul sa-mi aduca mancarea la timp si fara “condimente” pentru a fi multumit de servire si bacsisul e asigurat.

Dar sambata, in timpul meciului Olanda – Brazilia, un chelner m-a lasat masca. Fiind seara de meci, ne-am strans mai multi pe terasa unui restaurant cu proiector sa bem o bere si sa ne uitam la meci. In timpul meciului mi se face pofta sa gust ceva. Ceva simplu, ceva ce merge cu bere – dar nu alune sau chipsuri. Ceva gustare pentru bere, ceva ce se gaseste in absolut orice restaurant normal din tara asta. Si-i zic la chelner ca vreau carnaciori murati sau un fel de branza murata sau ceva “pentru bere”. Chelnerul nu sta mult pe ganduri si-mi tranteste un “aici e restaurant, nu carciuma” si pleaca.

Bai, sa zicem ca nu mi-am dat seama ca profilul restaurantului e high-class. Poate am fost inselat de chelnerii in pantaloni scurti si tricou. Poate am fost inselat de mesele si scaunele simple cumparate din Ikea. Poate m-au inselat bancile si mesele de lemn de pe terasa. Si hei, poate n-am inteles eu, da’ restaurantul ala cere o anumita tinuta obligatorie – care in cazul asta ar fi slapi/sandale, pantaloni scurti si tricou. O fi restaurant high-class ce nu-si permite sa vanda gustari de carciuma, nu neg. Da’ chiar si asa, daca chelnerul vrea sa faca vanzare si spera la un bacsis, atunci ar putea sa-si ceara scuze ca n-are exact ce-mi doresc eu si sa-mi propuna altceva. Sa zica “coane, scuze, n-avem carnati murati, da’ avem o friptura de vita de Kobe excelenta!”. Sa-mi vanda ceva mancare daca tot sunt acolo.

Dupa cum scriam la inceputul articolului, n-am pretentii mari de la ospatari, dar cand servirea ta nu ma multumeste nici macar pe mine, ai o problema. Si nu e chestia ca m-am ofticat sau ceva, ba chiar m-a amuzat raspunsul chelnerului. Da’ nu pot sa nu ma intreb daca chelnerul ala constientizeaza ca el are un salariu pentru ca niste oameni calca pragul restaurantului in care lucreaza el, sperand sa manance ceva si sa bea o bere. Interesul lui ar fi ca eu sa stau si sa consum cat mai mult in restaurantul ala, eventual sa fie chiar el ala care ma serveste, ca sa primeasca si el un bacsis, bacsis care e iarasi influentat de nota de plata, ca doar n-o sa las 5 euro la o nota tot de 5 euro. Pentru el mai important ca eu sa ma simt bine in restaurantul in care lucreaza, nu pentru mine. Eu pot sa aleg oricand alt restaurant daca ma supara ceva la restaurantul in care lucreaza el.

Chelnerul asta probabil ca s-a si plans colegilor ca am fost bulangiu si nu i-am lasat bacsis. Si daca ramane restaurantul fara clienti, n-o sa-si dea seama de ce. Ca deh, degeaba au mancare buna si bere buna daca el poate doar sa ingane un “aici e restaurant, nu carciuma” cand ii cer ceva ce n-are in meniu.

Ai zice ca aia ce traiesc din asta stiu chestille de mai sus, ca deh, altfel n-ar rezista in bransa asta, da’ uite ca nu.