prostie

Muieti is posmagii

Una din caracteristicile definitorii ale romanilor e faptul ca romanii n-ar misca un deget si nu s-ar lupta pentru chestiile ce si le doresc. Ar vrea libertate, da’ sa lupte altii pentru ea, ar vrea o tara mai curata, da’ sa adune altii gunoaiele. Ar vrea sa se simta in siguranta pe strazi, da’ unu’ nu intervine cand vad un gainar ca “lucreaza” la buzunarele unui om. Poate e “mostenirea” celor 50 de ani de comunism in care statul ne dadea tot – casa, loc de munca, bilete la mare. Sau poate asa am fost dintotdeauna, ca s-o fi inspirat si Creanga de undeva. Nu stiu si nici nu ma prea intereseaza. Cert e ca romanii vor chestii, da’ sa vina altii sa le faca.

In 14 Iunie a fost un referendum in Oradea pentru alipirea Sanmartinului la Oradea – o comuna lipita fizic de Oradea. Ca sa fie validat, era nevoie de 30% prezenta la vot. Ghinion, prezenta a fost de 28,24%. Oricum, e irelevant, nu referendumul e subiectul acestui articol, ci asteptarile romanilor ca altii sa vina sa faca. Si cum la alegerile prezidentiale din 2014 diaspora a fost prezentata de catre presa drept cea care a intors votul si a salvat Romania din ghearele lui Ponta – evident, e prezentata asa doar pentru ca majoritatea celor ce lucreaza in presa in Romania sunt intrecuti in agerime de un nefericit cu sindrom Down, ca doar voturile din diaspora au fost cam 0,3% din voturile totale, dar mai sta sa numere? – acum romanii isi pun bazele tot in diaspora sa vina sa voteze in locul lor, sa le aduca “unirea” la care viseaza:

Diaspora salvatoare

Diaspora salvatoare

Normal, sa vina diaspora. Pentru ca pe ei atat de mult i-a interesat daca uneste sau nu Oradea cu Sanmartinul incat la ora 1 prezenta la vot era de vo’ 6%. Dar sa vina diaspora sa-i uneasca*, ca pe ei prea putin ii intereseaza.

*bine, aia care au rezidenta prin alte tari nu prea ar mai avea voie sa voteze in Oradea, ca voteaza ei chestii ce tin de orasul in care au rezidenta, da’ astea-s amanunte 😉

I loled

Din multimea de prostii de pe internetul asta si din gramada de pagini facute pentru a lua banii fraierilor, am dat peste o mizerie de pagina ce promite fraierilor ca-i ajuta sa agate cat mai multe femei. Si cum nici un site dinasta nu e complet fara comentarii si feedbackuri de la cei ce l-au incercat (desigur, toate sunt pe bune si absolut toate lauda ce vinde pagina), am dat peste comentariul asta:

lol

Acu’, daca stau bine sa ma gandesc, eu zic ca prietenii lui au aproximativ aceeasi varsta. Si daca estimam ca mamele prietenilor lui au avut aproximativ 20 de ani cand i-au nascut, nenea asta e plin de el si se da cocos ca a agatat tinere de doar 78 de ani.
Pai cu asa successe pe toata linia mai-mai ca m-a convins si pe mine sa dau 70 de dolari ca sa aflu cum pot sa agat si eu ceva.

 

Restaurant, nu carciuma

Eu nu-s prea pretentios cand vine vorba de servire in restaurante/carciumi. Practic daca nu-mi scupi in mancare, nu-mi trantesti farfuria in fata, nu urli la mine si nu ma lasi sa astept o ora pentru o amarata de supa, e ok. N-am nevoie sa fiu periat de chelner, n-am nevoie sa se poarte cu mine ca si cu un print, e destul sa-mi aduca mancarea la timp si fara “condimente” pentru a fi multumit de servire si bacsisul e asigurat.

Dar sambata, in timpul meciului Olanda – Brazilia, un chelner m-a lasat masca. Fiind seara de meci, ne-am strans mai multi pe terasa unui restaurant cu proiector sa bem o bere si sa ne uitam la meci. In timpul meciului mi se face pofta sa gust ceva. Ceva simplu, ceva ce merge cu bere – dar nu alune sau chipsuri. Ceva gustare pentru bere, ceva ce se gaseste in absolut orice restaurant normal din tara asta. Si-i zic la chelner ca vreau carnaciori murati sau un fel de branza murata sau ceva “pentru bere”. Chelnerul nu sta mult pe ganduri si-mi tranteste un “aici e restaurant, nu carciuma” si pleaca.

Bai, sa zicem ca nu mi-am dat seama ca profilul restaurantului e high-class. Poate am fost inselat de chelnerii in pantaloni scurti si tricou. Poate am fost inselat de mesele si scaunele simple cumparate din Ikea. Poate m-au inselat bancile si mesele de lemn de pe terasa. Si hei, poate n-am inteles eu, da’ restaurantul ala cere o anumita tinuta obligatorie – care in cazul asta ar fi slapi/sandale, pantaloni scurti si tricou. O fi restaurant high-class ce nu-si permite sa vanda gustari de carciuma, nu neg. Da’ chiar si asa, daca chelnerul vrea sa faca vanzare si spera la un bacsis, atunci ar putea sa-si ceara scuze ca n-are exact ce-mi doresc eu si sa-mi propuna altceva. Sa zica “coane, scuze, n-avem carnati murati, da’ avem o friptura de vita de Kobe excelenta!”. Sa-mi vanda ceva mancare daca tot sunt acolo.

Dupa cum scriam la inceputul articolului, n-am pretentii mari de la ospatari, dar cand servirea ta nu ma multumeste nici macar pe mine, ai o problema. Si nu e chestia ca m-am ofticat sau ceva, ba chiar m-a amuzat raspunsul chelnerului. Da’ nu pot sa nu ma intreb daca chelnerul ala constientizeaza ca el are un salariu pentru ca niste oameni calca pragul restaurantului in care lucreaza el, sperand sa manance ceva si sa bea o bere. Interesul lui ar fi ca eu sa stau si sa consum cat mai mult in restaurantul ala, eventual sa fie chiar el ala care ma serveste, ca sa primeasca si el un bacsis, bacsis care e iarasi influentat de nota de plata, ca doar n-o sa las 5 euro la o nota tot de 5 euro. Pentru el mai important ca eu sa ma simt bine in restaurantul in care lucreaza, nu pentru mine. Eu pot sa aleg oricand alt restaurant daca ma supara ceva la restaurantul in care lucreaza el.

Chelnerul asta probabil ca s-a si plans colegilor ca am fost bulangiu si nu i-am lasat bacsis. Si daca ramane restaurantul fara clienti, n-o sa-si dea seama de ce. Ca deh, degeaba au mancare buna si bere buna daca el poate doar sa ingane un “aici e restaurant, nu carciuma” cand ii cer ceva ce n-are in meniu.

Ai zice ca aia ce traiesc din asta stiu chestille de mai sus, ca deh, altfel n-ar rezista in bransa asta, da’ uite ca nu.