povesti din IT

Cum sa fii prost, corporate style

Prin ’92, departamentul IT al unei companii ce activeaza in domeniul financiar a inceput sa dezvolte un tool care sa-i ajute pe sysadmini sa administreze serverele companiei – un “configuration management tool”. Nu exista pe atunci ceva similar pe piata, erau primii, dar l-au tinut pentru ei. Ca deh, compania aia nu traia din IT. Oarecum de inteles.

Dar, 10 ani mai tarziu, acea companie financiara a incheiat un contract cu o mare companie IT (sa-i zicem BigAzure – BA), pentru a-si externaliza serviciile de IT. Prin contract, intregul departament IT, cu hardware, software si oameni era transferat la BA. Inclusiv toolul de configuration management. Si desi aparusera cateva alternative, nu erau foarte populare, asa ca ar fi fost loc pe piata si pentru acest tool, mai ales daca ar fi fost impins in fata de o companie faimoasa. Dar, BA n-a vazut potentialul unui asemenea tool. Desi n-ar fi avut concurenta. Desi un asemenea tool e foarte util, mai ales cand trebuie sa administrezi mii de servere. Desi pentru un asemenea tool exista o piata foarte importanta. Nu, s-au gandit ca-i inutil, l-au folosit doar intern si incet-incet au renuntat sa-l mai dezvolte.

Pe piata asta neocupata de BA cu toolul lor de configuration management, a aparut in 2005 puppet, care e utilizat acum de o groaza de companii. In momentul de fata, daca ai un datacenter mare sau o solutie de cloud, practic esti nevoit sa folosesti puppet (sau ceva similar). Iar din cauza asta Puppet Labs creste ca Fat-Frumos. Intre timp, BA, care ar fi putut sa fie primii pe piata asta, incearca sa reinventeze ceva tool similar si nu-i iese nicicum.

Cursuri oferite de companie

Compania la care cu onor prestez se pare ca vrea sa ma ajute in dezvoltarea mea profesionala. Asa ca, din bunatatea inimii ei, s-a oferit sa ma ajute sa obtin o certificare. Totul bine si frumos, numai ca ajutorul asta consta in faptul ca, la fel cum se intampla si prin alte companii, compania vrea sa plateasca doar taxa de examen, nu si cursurile. Si aici eu vad niste probleme.

In primul rand, asta nu e cine stie ce ajutor. Taxa de examen e vo’ 400 de dolari. Nu-i putin, da’ nici o avere nu-i. Si in orice caz, avand in vedere ca certificarea asta e la mare cautare, e chiar o investitie buna. Pe scurt, mi-o permit si chiar aveam de gand sa ma duc s-o obtin pe barba mea, fara “ajutor” din partea companiei. Insa pana acum am tot incercat sa determin compania sa-mi plateasca si cursul (care costa sensibil mai mult), deoarece compania se lauda in mod constant ca ofera training angajatilor. Si nu in ultimul rand, sa invat chestii de care nu ma lovesc la lucru si sa fiu mai bine pregatit pentru examen. Pentru ca mai e o smecherie – materiale oficiale dupa care sa inveti primesti doar daca urmezi si cursul. Daca nu, inveti dupa niste carti scrise de unu’ sau altu’, carti care incep cu:

Red Hat also has prep courses for both exams. The outline for those courses are
available from www.redhat.com. While this book is not intended as a substitute for
such courses, they are consistent with the outline of those courses.

Carti pe care oricum, eu le cumpar. In concluzie, compania ma “ajuta” cu niste vorbe-n vant.

A 2-a problema – si cea mai mare, zic eu – e cu practica asta de a trimite angajatii numai la certificari, nu si la cursuri. Pentru ca – vezi dom’le – cursurile costa sensibil mai mult, iar de banii platiti pentru un om trimis la curs pot fi trimisi 10 oameni la examen. Si sunt de acord cu asta, cursurile costa sensibil mai mult decat examenul. Dar, pentru ca trimiti oamenii doar la examen, nu si la curs, o sa ai o armata de angajati cu diplome si nu neaparat angajati care stiu sau au invatat ceva. Se ajunge la situatia in care e invatamantul din Romania – toata lumea are o diploma de facultate, da’ nimeni n-a invatat ceva in facultate. Si e chiar usor sa iei niste certificari pentru ca majoritatea examenelor sunt de tip grila, iar raspunsurile se gasesc pe internet (ma rog, nu e cazul examenelor RH). E plina compania de tot felul de “profesionisti” certificati pana la cer si inapoi, dar care nu-s in stare sa faca chestii simple – de exemplu, profesionisti care testeaza o conexiune UDP cu telnet. Dintr-un punct de vedere e bine pentru companie: se prezinta unui potential client drept o companie cu angajati cu certificari serioase in domeniu, o companie cu super admini in stare sa rezolve orice problema, oricat de complicata, in doua secunde si fara sa se agite prea mult pentru asta. Iar angajatii sunt oarecum legati de companie pentru ca nu-s in stare sa faca mare lucru si nu-i angajeaza nimeni. Insa toate astea duc la clienti dezamagiti si penalizari serioase platite din cauza adminilor idioti, dar certificati.

Partea cea mai misto e ca dupa ce se supara un client si trebuie sa i se plateasca penalitati, sau nu mai reinnoieste contractul pentru ca vreun Ghita dinasta, certificat pana la cer si inapoi, i-a trantit serverele de pamant chiar in momentul in care aia aveau mai mare nevoie de ele, managementul companiei vine cu un “improvement plan” deosebit: trebuie sa oferim traininguri angajatilor, sa-si dezvolte cunostintele tehnice ca sa nu mai dea cu serverele de pamant. Asa ca hai sa-i trimitem sa-si ia certificari, da’ fara cursuri, cursurile costa.

Intamplare cu un idiot (2)

De data asta e vorba de un alt idiot. Sa-l numim Ghita. Ghita e un admin ce avea “in grija” vreo 45 de servere DNS. Si intr-o buna zi primeste sarcina de a modifica ceva zona pe serverele alea. Ca si celalalt idiot, Ghita nu prea stia mare lucru, dar pana in momentul ala reusise sa mimeze cu succes faptul ca s-ar pricepe cat de cat la administrat servere.

Ca sa-i faca treaba mai usoara, cel ce i-a dat sarcina de a modifica zona i-a dat si un exemplu – ceva in genul asta. Ghita, plin de elan muncitoresc la fel ca si Gheorghe, ia fisierul ala si-l pune pe toate cele 45 de servere ale lui fara sa modifice nimic. L-a pus asa cum era, cu example.com cu tot.

Intamplare cu un idiot

Intr-o comanie mare din IT, lucra un Windows admin. Sa-l numim Gheorghe. Intr-o buna zi, acestui Gheorge i-a cazut o problema pe cap. O aplicatie nu functiona pentru ca nu reusea sa se conecteze la un server. Pentru Gheorghe problema parea simpla – lui i se parea ca trebuie sa fie ceva problema cu reteaua. Asa ca face un tichet unui network admin – sa-l numim Ion. Ion vede tichetul, analizeaza problema, isi da seama ca nu-i nimic in neregula cu reteaua, asa ca-i spune lui Gheorghe ca bate campii si ca problema tine de serverul lui cu Windows.

Gheorghe nu-l crede, doar serverului lui cu Windows e cel mai bun lucru ce s-a putut intampla in IT. Dar dupa ceva timp, la insistentele lui Ion, accepta sa verifice rutele pe server. De aici totul incepe sa semene cu un film cu Stan si Bran. In primul rand, Gheorghe nu stie cum sa verifice rutele pe server, pentru ca e genul de admin care nu stie mai nimic in afara de a-si instala Windows pe calculatorul de acasa. Asa ca-l intreaba pe Ion. Ion, dorind sa ajute ii spune ca trebuie sa existe ceva comanda… route show, print, sau asa ceva. Mai mult, pentru ca-si daduse seama de nivelul lui Gheorghe, Ion cauta pe paginile de suport de la Microsoft cum se listeaza rutele pe Windows, si-i trimite linkul lui Gheorghe. Fericit, Gheorghe ruleaza comanda si-i trimite output-ul lui Ion.

Ion arunca o privire, vede ca lipseste o ruta si-i spune lui Gheorghe s-o adauge. Moment de panica pentru Gheorghe: el habar n-are ca rutele pot fi modificate si, evident, habar n-are ce comanda trebuie sa execute. Asa ca-l intreaba din nou pe Ion. Dorind sa-l ajute pe adminul retardat, Ion cauta din nou prin paginile de suport cum se adauga o ruta in Windows si-i trimite lui Gheorghe linkul. Gheorghe, in plin avant muncitoresc, ia cu copy si paste exemplul de acolo si executa comanda.

Din nefericire, exemplul de acolo era exact asta, un exemplu, asa ca s-a dus pulii de suflet ruta default pe Windows – exemplul arata cum modifici ruta default. Drept urmare, serverul ala a pierdut orice conexiune, inclusiv conexiunea prin care era conectat Gheorghe. Furios, convins ca Ion l-a mintit, Gheorghe a incercat sa faca un scandal monstru, l-a escalat pe Ion la manageri pentru ca si-a batut joc de el, l-a mintit iar serverul are acum o problema mult mai mare decat cea initiala.

 

Morala: de la primul indiciu ca un ins e idiot, mai bine-l bagi in aia a ma-sii si dai like la poze cu pisici pe Facebook decat sa-l ajuti.