mizerii

Industria auto merită să falimenteze

In ultimul timp mașinile au devenit atât de răspândite încât aproape toată lumea are o mașină. Pentru mașinile astea s-au dezvoltat rețele de service-uri, deoarece mașinile au nevoie de întreținere – uleiul trebuie schimbat, anvelopele se uzează, la fel și alte subansamble de la motor, direcție, suspensie. Și din când in când se mai și strică pentru că n-au cum sa țină o veșnicie. Dar e ok – în momentul în care te hotăraști să-ți cumperi o mașină iei in calcul aceste lucruri.

Din nefericire, când e vorba de service nu prea mai ai treabă cu producătorul mașinii, ci cu un dealer al mărcii. Dealer care e o cu totul și cu totul altă companie. Ce-i drept, trebuie sa respecte niște standarde și trebuie să aibă un service dotat corespunzător. Însă cea mai importantă condiție pentru dealer e sa vândă un anumit număr de mașini pe an, dacă vrea să rămână dealer al mărcii. În rest, dealerul poate să-și stabilească ce tarif vrea pentru ora de manoperă, poate să-și pună ce adaos comercial vrea la piesele ce le înlocuiește, își tratează clienții după cum îl taie capul – în principiu face ce vrea atâta vreme cât reușește să vândă un anumit număr de mașini pe an. Continue Reading →

Macbook şi OSX

Oarecum forţat de împrejurări, de o săptămâna sunt nevoit să folosesc un Macbook. Nu sunt la primul contact cu OSX-ul – în urmă cu mai bine de 10 ani mi-am cumpărat un Mac Pro. Încă-l mai am.

Primul lucru pe care-l observi la un Mac e calitatea desăvârşită a produsului. E finisat la mare artă, nu e din plastic ieftin, nu scârţâie, lasă impresia unui produs solid şi bine închegat. În plus e şi foarte arătos, ca aproape orice produs Apple. Nu ştiu cu cât îl plăteşte Apple, dar John Ive îşi merită banii.

Lucrurile bune continuă şi după ce-l deschizi. Ecranul e excepţional, are luminozitate şi contrast de invidiat, culori perfecte şi unghi de vizibilitate extrem de larg. Totul completat de rezoluţia de 2560×1600 de pixeli a displayului de 13 inch, ceea ce înseamnă pixeli extrem de mici; atât de mici încât pixelii individuali nu pot fi distinşi cu ochiul liber. Altfel spus, s-a dus vremea liniilor “frânte” de pe ecran. Un singur lucru aş putea să-i reproşez: faptul că e lucios, nu mat. Display-ul extern e la fel de bun şi înlocuieşte cu succes un dock pentru laptop – display-ul extern are porturi pentru ethernet, usb, thunderbolt, boxe integrate şi webcam, trebuie doar să conectezi laptopul la display cu un singur cablu.

Luând în considerate aceste lucruri, îi înţeleg pe cei care laudă laptopurile Apple, par aproape de perfecţiune. Continue Reading →

Idiot in actiune

itexpert

 

Conform unui baiet ce presteaza pe o pozitie de IT Expert, nu e o chestie ogrish sa arati neblurat cum 2 oameni baga intr-un sac cadavrul sfartecat al unui sofer mort intr-un accident auto. Da’ deloc-deloc. E o datorie a astora, expertii IT, ei responsabilizeaza soferii, maica. Si cand mai multi ii atrag atentia ca e o mizerie ce face, ii ia la rost cum ca nu le-ar pasa de mort. Nu intelegeti voi, ba, asta-i jurnalism adevarat, asa se informeaza lumea, cu chestii ce par luate de pe ogrish.tv.

Tara idiotilor

Ma amuza faptul ca o groaza de oameni educati se plang ca politicienii nu-i reprezinta; ca in loc sa atraga investitori care sa creeze locuri de munca doar cresc taxele pentru a plati ajutoare sociale; ca in loc sa simplifice sistemul fiscal si sa ajute micii intreprinzatori, doar inventeaza taxe peste taxe, care de care mai aberante. Si evident, tot astia sunt nemultumiti ca se face campanie electorala cu galeata si litrul de ulei.

Si apoi dai peste cate o informatie de genu’. Sa citam ceva interesant de acolo:

Prezenta la vot in mediul rural a fost de 36,56%, iar in mediul urban – 20,40%.

Acu’ nu vreau sa zic ceva rau de oamenii de la sat, doar se stie ca acolo traiesc numai oameni culti, cu venituri decente, ce nu pot fi pacaliti cu o galeata sau un litru de ulei. Ba mai mult, aia de la sat nu voteaza cum le spune primarul sau preotul. Si chiar inteleg ce implicatii are decizia guvernului de a mari impozitul pe salarii, CAS etc, ca doar sunt toti salariati, nu? Si nici nu-l considera pe Iliescu ca fiind ala ce i-a salvat de Ceasusescu si le-a dat pamant. Ce mai, in general aia de la sat sunt extrem de bine informati in legatura cu votul si cu politica.

Cred ca ne putem pregati sa ne mandrim din nou ca suntem reprezentati in PE de personaje gen Becali, Vadim, EBA sau Severin. Si apoi sa ne plangem ca politicienii sunt asa si pe dincolo si nu fac altceva decat sa mareasca ajutoarele sociale si sa puna noi taxe pe aia 4.5 milioane cati mai lucreaza in tara idiotilor.

Cercul vicios al saraciei

Ghita e un copil de 10 ani care traieste intr-una din cele 45% de familii din mediul rural din Romania. Spre deosebire de colegii lui de scoala, Ghita e un norocos – tatal lui nu-i unul dintre betivii satului asa ca doar o data pe saptamana vine beat acasa. Astfel, daca Ghita e destul de destept sa nu fie acasa cand vine acasa taica-sau, scapa de bataie.

Ghita nu e neaparat prost si in teorie are aceeasi sansa ca si un copil crescut intr-o familie normala. Insa s-a nascut la sat, intr-o familie ce practica agricultura de subzistenta cultivand un petec de pamant mult prea mic pentru a produce ceva mai mult decat strictul necesar pentru familie si animalele de langa casa. Practic familia lui lucreaza pamantul si creste animale timp de un an doar pentru a-si asigura mancarea. Din nefericire pentru Ghita, el creste crezand ca asta e normalul, fara sa aibe acces la ceva ce sa-i schimbe mentalitatea.

Scoala ar putea sa-l schimbe, dar scoala la sat e o gluma sinistra. In primul rand, cred ca inca sunt clase “mixte” cu 2-3 copii de clasa intai, 2-3 de clasa a 2-a si asa mai departe, pentru ca n-ai de unde sa strangi 30 de copii din acceasi generatie intr-un sat. Asa ca ai un profesor sau un invatator ce preda un ghiveci de materii unor elevi de diferite nivele. Pe unii-i invata sa deseneze bastonase iar in acelasi timp altora le vorbeste despre compuneri si analiza literara. Pe unii-i invata ca 1+1=2 in timp ce altora le vorbeste de fractii si le arata ecuatii simple. Aceeasi era situatia si cu clasele 5-8, totul se face (sau hai, se facea acum 3-4 ani) la gramada. In conditiile astea, scoala e absolut inutila pentru Ghita pentru ca-l invata doar sa citeasca cat de cat, sa-si scrie chinuit numele si sa poata face mental niste adunari si scaderi. In al doilea rand, in familia lui sunt mai importante animalele si munca campului decat scoala, asa ca parintii lui mai degraba-l trimit cu vacile pe camp decat sa-l puna sa-si faca lectiile. Oricum, putinii bani facuti de familie nu mai ajung si pentru caiete, creioane, stilouri sau carti. E mai important pentru capul familiei sa poata sa mearga la crasma satului seara, dupa o lunga zi de munca pe camp. Ghita n-o sa ajunga nici macar la liceu pentru ca parintii lui nu vor avea bani sa-l tina la liceu intr-un oras si pentru ca, oricum, lui Ghita ii lipseste ceea ce ar fi trebuit sa invete in clasele 1-8.

Interactiunea cu oameni mai deschisi la minte ar putea sa-l schimbe. Insa el n-are unde sa-i intalneasca pe oamenii aia. In jurul lui e familia lui si alte familii la fel, sunt colegii lui de scoala ce-s in exact aceeasi situatie si, daca e mai norocos, cateva saptamani pe an niste copii “de la oras” veniti “la bunici”. Dar aia oricum nu-l baga-n seama pentru ca ei sunt “de la oras” iar el e “de la tara”. Ei vorbesc de internet, jocuri pe PC si Justin Bieber; el vorbeste de sapa, oi, vaci si cai. Si oricum, chiar daca ar interactiona 2 saptamani cu niste copii crescuti la oras, nu s-ar schimba mare lucru.

Accesul la cultura l-ar putea schimba – prin cultura ma refer la cea mai ieftina forma de cultura, cititul (ca orice altceva e mult dincolo de posibilitatile unui copil nascut la sat). Dar el abia-abia a invatat sa citeasca la scoala. Nu pentru c-ar fi prost ci datorita motivelor de mai sus. Si nici pe parinti nu se poate baza sa-l invete, in cel mai bun caz parintii lui citesc la fel “de bine” ca si el. Multi din generatia parintilor au doar 4 clase pentru ca era mai importanta munca pe camp. Si oricum, daca prin casa lor s-ar rataci o carte, ar fi folosita la aprinsul focului, nu la citit. Si chiar daca cumva, printr-o minune, Ghita ar descoperi placerea cititului, n-ar putea sa-si ia o carte cu el si s-o citeasca cand e pe camp cu vacile. Ceilalti copii si-ar bate joc de el si i-ar mai si scapa niste pumni. Pai ce, de ce sa fie Ghita diferit de ei, e prost cumva? Nu poate sa joace cu ei o septica in timp ce fumeaza niste tigari sutite de la parinti?

Accesul la informatie ar putea sa-l schimbe. Dar la sat nu prea vin ziarele, exceptand Click si Libertatea. Si oricum, ce stie el despre utilitatea ziarelor vine de la parintii lui, ce le foloseau pe vremea comunismului, cand la sat nu ajungea hartia igienica. Unii inca le folosesc. Chiar daca ar ajunge si alte ziare, nu s-ar shimba cu mult lucrurile deoarece chiar si prin ziarele alea “serioase” scriu in ultimul timp toti cretinii, care pentru o ciorba dezinformeaza fara jena si nu se preocupa sa informeze cititorii ci sa-i manipuleze. S-ar putea informa de pe internet, dar tot ce a auzit el de internet se rezuma la facebook si porntube, de la un verisor ceva mai mare si neastamparat. Si in niciun caz nu se regasesc pe lista de prioritati calculatorul si accesul la internet. O gospodarie fara canalizare, cu wc-ul in fundul curtii si fara apa curenta are alte prioritati. O antena satelit pentru OTV, Antena 1-3, ProTV pentru comedii si TarafTV pentru muzica e mult mai importanta decat un calculator si accesul la internet. Iar un calculator e foarte scump pentru familia lui Ghita, cu banii necesari pentru un calculator se pot cumpara 4 porci, iar aia ar asigura necesarul de carne al familiei timp de un an.

Asa ca Ghita va creste pentru a deveni doar un alt taran ce munceste o bucata mica de pamant, mult prea mica pentru a asigura si altceva decat strictul necesar pentru familie si pentru animalele de pe langa casa. Si la un moment dat, Ghita va face niste copii, pe care-i va creste asa cum stie el. Adica asa cum l-au crescut pe el parintii lui.