IT

GPU passthrough with KVM on openSuSE

One of the downsides of Linux is that there are not so many games available for it. It’s true that lately a lot of games were ported to Linux, but usually the games are developed almost exclusively for Windows. As a Linux user, in order to play one of those Windows games, you had 3 options:
– try to play it with Wine, but that works usually with older games.
– have a dual-boot setup, and every time when you want to play a game, boot Windows, which is kind of annoying.
– very, very old games (and no 3D games) could be played in a windows virtual machine.

But now, there is a 4th option: use a Windows virtual machine with GPU passthrough. There are some hardware prerequisites and it will work only with specific CPUs and GPUs, but if you have the correct hardware, it is possible.
Continue Reading →

Macbook şi OSX

Oarecum forţat de împrejurări, de o săptămâna sunt nevoit să folosesc un Macbook. Nu sunt la primul contact cu OSX-ul – în urmă cu mai bine de 10 ani mi-am cumpărat un Mac Pro. Încă-l mai am.

Primul lucru pe care-l observi la un Mac e calitatea desăvârşită a produsului. E finisat la mare artă, nu e din plastic ieftin, nu scârţâie, lasă impresia unui produs solid şi bine închegat. În plus e şi foarte arătos, ca aproape orice produs Apple. Nu ştiu cu cât îl plăteşte Apple, dar John Ive îşi merită banii.

Lucrurile bune continuă şi după ce-l deschizi. Ecranul e excepţional, are luminozitate şi contrast de invidiat, culori perfecte şi unghi de vizibilitate extrem de larg. Totul completat de rezoluţia de 2560×1600 de pixeli a displayului de 13 inch, ceea ce înseamnă pixeli extrem de mici; atât de mici încât pixelii individuali nu pot fi distinşi cu ochiul liber. Altfel spus, s-a dus vremea liniilor “frânte” de pe ecran. Un singur lucru aş putea să-i reproşez: faptul că e lucios, nu mat. Display-ul extern e la fel de bun şi înlocuieşte cu succes un dock pentru laptop – display-ul extern are porturi pentru ethernet, usb, thunderbolt, boxe integrate şi webcam, trebuie doar să conectezi laptopul la display cu un singur cablu.

Luând în considerate aceste lucruri, îi înţeleg pe cei care laudă laptopurile Apple, par aproape de perfecţiune. Continue Reading →

Cum sa fii prost, corporate style

Prin ’92, departamentul IT al unei companii ce activeaza in domeniul financiar a inceput sa dezvolte un tool care sa-i ajute pe sysadmini sa administreze serverele companiei – un “configuration management tool”. Nu exista pe atunci ceva similar pe piata, erau primii, dar l-au tinut pentru ei. Ca deh, compania aia nu traia din IT. Oarecum de inteles.

Dar, 10 ani mai tarziu, acea companie financiara a incheiat un contract cu o mare companie IT (sa-i zicem BigAzure – BA), pentru a-si externaliza serviciile de IT. Prin contract, intregul departament IT, cu hardware, software si oameni era transferat la BA. Inclusiv toolul de configuration management. Si desi aparusera cateva alternative, nu erau foarte populare, asa ca ar fi fost loc pe piata si pentru acest tool, mai ales daca ar fi fost impins in fata de o companie faimoasa. Dar, BA n-a vazut potentialul unui asemenea tool. Desi n-ar fi avut concurenta. Desi un asemenea tool e foarte util, mai ales cand trebuie sa administrezi mii de servere. Desi pentru un asemenea tool exista o piata foarte importanta. Nu, s-au gandit ca-i inutil, l-au folosit doar intern si incet-incet au renuntat sa-l mai dezvolte.

Pe piata asta neocupata de BA cu toolul lor de configuration management, a aparut in 2005 puppet, care e utilizat acum de o groaza de companii. In momentul de fata, daca ai un datacenter mare sau o solutie de cloud, practic esti nevoit sa folosesti puppet (sau ceva similar). Iar din cauza asta Puppet Labs creste ca Fat-Frumos. Intre timp, BA, care ar fi putut sa fie primii pe piata asta, incearca sa reinventeze ceva tool similar si nu-i iese nicicum.

Cursuri oferite de companie

Compania la care cu onor prestez se pare ca vrea sa ma ajute in dezvoltarea mea profesionala. Asa ca, din bunatatea inimii ei, s-a oferit sa ma ajute sa obtin o certificare. Totul bine si frumos, numai ca ajutorul asta consta in faptul ca, la fel cum se intampla si prin alte companii, compania vrea sa plateasca doar taxa de examen, nu si cursurile. Si aici eu vad niste probleme.

In primul rand, asta nu e cine stie ce ajutor. Taxa de examen e vo’ 400 de dolari. Nu-i putin, da’ nici o avere nu-i. Si in orice caz, avand in vedere ca certificarea asta e la mare cautare, e chiar o investitie buna. Pe scurt, mi-o permit si chiar aveam de gand sa ma duc s-o obtin pe barba mea, fara “ajutor” din partea companiei. Insa pana acum am tot incercat sa determin compania sa-mi plateasca si cursul (care costa sensibil mai mult), deoarece compania se lauda in mod constant ca ofera training angajatilor. Si nu in ultimul rand, sa invat chestii de care nu ma lovesc la lucru si sa fiu mai bine pregatit pentru examen. Pentru ca mai e o smecherie – materiale oficiale dupa care sa inveti primesti doar daca urmezi si cursul. Daca nu, inveti dupa niste carti scrise de unu’ sau altu’, carti care incep cu:

Red Hat also has prep courses for both exams. The outline for those courses are
available from www.redhat.com. While this book is not intended as a substitute for
such courses, they are consistent with the outline of those courses.

Carti pe care oricum, eu le cumpar. In concluzie, compania ma “ajuta” cu niste vorbe-n vant.

A 2-a problema – si cea mai mare, zic eu – e cu practica asta de a trimite angajatii numai la certificari, nu si la cursuri. Pentru ca – vezi dom’le – cursurile costa sensibil mai mult, iar de banii platiti pentru un om trimis la curs pot fi trimisi 10 oameni la examen. Si sunt de acord cu asta, cursurile costa sensibil mai mult decat examenul. Dar, pentru ca trimiti oamenii doar la examen, nu si la curs, o sa ai o armata de angajati cu diplome si nu neaparat angajati care stiu sau au invatat ceva. Se ajunge la situatia in care e invatamantul din Romania – toata lumea are o diploma de facultate, da’ nimeni n-a invatat ceva in facultate. Si e chiar usor sa iei niste certificari pentru ca majoritatea examenelor sunt de tip grila, iar raspunsurile se gasesc pe internet (ma rog, nu e cazul examenelor RH). E plina compania de tot felul de “profesionisti” certificati pana la cer si inapoi, dar care nu-s in stare sa faca chestii simple – de exemplu, profesionisti care testeaza o conexiune UDP cu telnet. Dintr-un punct de vedere e bine pentru companie: se prezinta unui potential client drept o companie cu angajati cu certificari serioase in domeniu, o companie cu super admini in stare sa rezolve orice problema, oricat de complicata, in doua secunde si fara sa se agite prea mult pentru asta. Iar angajatii sunt oarecum legati de companie pentru ca nu-s in stare sa faca mare lucru si nu-i angajeaza nimeni. Insa toate astea duc la clienti dezamagiti si penalizari serioase platite din cauza adminilor idioti, dar certificati.

Partea cea mai misto e ca dupa ce se supara un client si trebuie sa i se plateasca penalitati, sau nu mai reinnoieste contractul pentru ca vreun Ghita dinasta, certificat pana la cer si inapoi, i-a trantit serverele de pamant chiar in momentul in care aia aveau mai mare nevoie de ele, managementul companiei vine cu un “improvement plan” deosebit: trebuie sa oferim traininguri angajatilor, sa-si dezvolte cunostintele tehnice ca sa nu mai dea cu serverele de pamant. Asa ca hai sa-i trimitem sa-si ia certificari, da’ fara cursuri, cursurile costa.

Gnome 3.12

A fost lansata o noua versiune de Gnome – 3.12. Lucrurile stau la fel – in continuare ultima versiune utilizabila de Gnome ramane 2.x. Ai impresia ca Gnome 3 e gandit de niste retardati, pentru retardati. E pentru aia cu “OMG, it’s shiny”.