idioti

Macbook şi OSX

Oarecum forţat de împrejurări, de o săptămâna sunt nevoit să folosesc un Macbook. Nu sunt la primul contact cu OSX-ul – în urmă cu mai bine de 10 ani mi-am cumpărat un Mac Pro. Încă-l mai am.

Primul lucru pe care-l observi la un Mac e calitatea desăvârşită a produsului. E finisat la mare artă, nu e din plastic ieftin, nu scârţâie, lasă impresia unui produs solid şi bine închegat. În plus e şi foarte arătos, ca aproape orice produs Apple. Nu ştiu cu cât îl plăteşte Apple, dar John Ive îşi merită banii.

Lucrurile bune continuă şi după ce-l deschizi. Ecranul e excepţional, are luminozitate şi contrast de invidiat, culori perfecte şi unghi de vizibilitate extrem de larg. Totul completat de rezoluţia de 2560×1600 de pixeli a displayului de 13 inch, ceea ce înseamnă pixeli extrem de mici; atât de mici încât pixelii individuali nu pot fi distinşi cu ochiul liber. Altfel spus, s-a dus vremea liniilor “frânte” de pe ecran. Un singur lucru aş putea să-i reproşez: faptul că e lucios, nu mat. Display-ul extern e la fel de bun şi înlocuieşte cu succes un dock pentru laptop – display-ul extern are porturi pentru ethernet, usb, thunderbolt, boxe integrate şi webcam, trebuie doar să conectezi laptopul la display cu un singur cablu.

Luând în considerate aceste lucruri, îi înţeleg pe cei care laudă laptopurile Apple, par aproape de perfecţiune. Continue Reading →

Muieti is posmagii

Una din caracteristicile definitorii ale romanilor e faptul ca romanii n-ar misca un deget si nu s-ar lupta pentru chestiile ce si le doresc. Ar vrea libertate, da’ sa lupte altii pentru ea, ar vrea o tara mai curata, da’ sa adune altii gunoaiele. Ar vrea sa se simta in siguranta pe strazi, da’ unu’ nu intervine cand vad un gainar ca “lucreaza” la buzunarele unui om. Poate e “mostenirea” celor 50 de ani de comunism in care statul ne dadea tot – casa, loc de munca, bilete la mare. Sau poate asa am fost dintotdeauna, ca s-o fi inspirat si Creanga de undeva. Nu stiu si nici nu ma prea intereseaza. Cert e ca romanii vor chestii, da’ sa vina altii sa le faca.

In 14 Iunie a fost un referendum in Oradea pentru alipirea Sanmartinului la Oradea – o comuna lipita fizic de Oradea. Ca sa fie validat, era nevoie de 30% prezenta la vot. Ghinion, prezenta a fost de 28,24%. Oricum, e irelevant, nu referendumul e subiectul acestui articol, ci asteptarile romanilor ca altii sa vina sa faca. Si cum la alegerile prezidentiale din 2014 diaspora a fost prezentata de catre presa drept cea care a intors votul si a salvat Romania din ghearele lui Ponta – evident, e prezentata asa doar pentru ca majoritatea celor ce lucreaza in presa in Romania sunt intrecuti in agerime de un nefericit cu sindrom Down, ca doar voturile din diaspora au fost cam 0,3% din voturile totale, dar mai sta sa numere? – acum romanii isi pun bazele tot in diaspora sa vina sa voteze in locul lor, sa le aduca “unirea” la care viseaza:

Diaspora salvatoare

Diaspora salvatoare

Normal, sa vina diaspora. Pentru ca pe ei atat de mult i-a interesat daca uneste sau nu Oradea cu Sanmartinul incat la ora 1 prezenta la vot era de vo’ 6%. Dar sa vina diaspora sa-i uneasca*, ca pe ei prea putin ii intereseaza.

*bine, aia care au rezidenta prin alte tari nu prea ar mai avea voie sa voteze in Oradea, ca voteaza ei chestii ce tin de orasul in care au rezidenta, da’ astea-s amanunte 😉

Cum sa fii prost, corporate style

Prin ’92, departamentul IT al unei companii ce activeaza in domeniul financiar a inceput sa dezvolte un tool care sa-i ajute pe sysadmini sa administreze serverele companiei – un “configuration management tool”. Nu exista pe atunci ceva similar pe piata, erau primii, dar l-au tinut pentru ei. Ca deh, compania aia nu traia din IT. Oarecum de inteles.

Dar, 10 ani mai tarziu, acea companie financiara a incheiat un contract cu o mare companie IT (sa-i zicem BigAzure – BA), pentru a-si externaliza serviciile de IT. Prin contract, intregul departament IT, cu hardware, software si oameni era transferat la BA. Inclusiv toolul de configuration management. Si desi aparusera cateva alternative, nu erau foarte populare, asa ca ar fi fost loc pe piata si pentru acest tool, mai ales daca ar fi fost impins in fata de o companie faimoasa. Dar, BA n-a vazut potentialul unui asemenea tool. Desi n-ar fi avut concurenta. Desi un asemenea tool e foarte util, mai ales cand trebuie sa administrezi mii de servere. Desi pentru un asemenea tool exista o piata foarte importanta. Nu, s-au gandit ca-i inutil, l-au folosit doar intern si incet-incet au renuntat sa-l mai dezvolte.

Pe piata asta neocupata de BA cu toolul lor de configuration management, a aparut in 2005 puppet, care e utilizat acum de o groaza de companii. In momentul de fata, daca ai un datacenter mare sau o solutie de cloud, practic esti nevoit sa folosesti puppet (sau ceva similar). Iar din cauza asta Puppet Labs creste ca Fat-Frumos. Intre timp, BA, care ar fi putut sa fie primii pe piata asta, incearca sa reinventeze ceva tool similar si nu-i iese nicicum.

2 chestii (noi) ce ma calca pe nervi

1. Sysadminii lu’ peste, cu juma’ de pagina la semnatura cu toate certificarile si pozitiile lor de cacat – 2nd/3rd level, IT Specialist/Architect, Unix SME, Unix lead si asa mai departe – ca daca ar fi sa te iei dupa semnatura ei sunt un fel de zei la care muritorii de rand nu sunt demni nici macar sa-si ridice privirea. Sysadmini care verifica conexiuni UDP cu telnet, in pastele mamii lor de sysadmini. Credeam ca sunt cazuri izolate de idioti, da’ se pare ca e o chestie destul de comuna. Unu’ care face chestia asta merita cel mult sa lucreze intr-un command center.

2. Idiotii care vor sa se interzica lucrurile ce nu le plac lor. Cu o categorie ce se evidentiaza categoric – nefumatorii. Aparent exista niste imbecili nefumatori care au impresia ca daca ei nu fumeaza (pentru ca fumatul e nesanatos si pute) nimeni n-ar trebui sa aiba dreptul sa fumeze. Si sa se interzica peste tot, ca ei vor sa manance la restaurant in aer curat, nepangarit de fum de tigara. Pentru ca e prea greu pentru ei sa manance in restaurante pentru nefumatori, sau in zona rezervata nefumatorilor, imbecilii astia vor sa manance in zona destinata fumatorilor. Iar toti fumatorii sa nu fumeze pentru ca e mai sanatos asa.

I loled

Din multimea de prostii de pe internetul asta si din gramada de pagini facute pentru a lua banii fraierilor, am dat peste o mizerie de pagina ce promite fraierilor ca-i ajuta sa agate cat mai multe femei. Si cum nici un site dinasta nu e complet fara comentarii si feedbackuri de la cei ce l-au incercat (desigur, toate sunt pe bune si absolut toate lauda ce vinde pagina), am dat peste comentariul asta:

lol

Acu’, daca stau bine sa ma gandesc, eu zic ca prietenii lui au aproximativ aceeasi varsta. Si daca estimam ca mamele prietenilor lui au avut aproximativ 20 de ani cand i-au nascut, nenea asta e plin de el si se da cocos ca a agatat tinere de doar 78 de ani.
Pai cu asa successe pe toata linia mai-mai ca m-a convins si pe mine sa dau 70 de dolari ca sa aflu cum pot sa agat si eu ceva.

 

Cursuri oferite de companie

Compania la care cu onor prestez se pare ca vrea sa ma ajute in dezvoltarea mea profesionala. Asa ca, din bunatatea inimii ei, s-a oferit sa ma ajute sa obtin o certificare. Totul bine si frumos, numai ca ajutorul asta consta in faptul ca, la fel cum se intampla si prin alte companii, compania vrea sa plateasca doar taxa de examen, nu si cursurile. Si aici eu vad niste probleme.

In primul rand, asta nu e cine stie ce ajutor. Taxa de examen e vo’ 400 de dolari. Nu-i putin, da’ nici o avere nu-i. Si in orice caz, avand in vedere ca certificarea asta e la mare cautare, e chiar o investitie buna. Pe scurt, mi-o permit si chiar aveam de gand sa ma duc s-o obtin pe barba mea, fara “ajutor” din partea companiei. Insa pana acum am tot incercat sa determin compania sa-mi plateasca si cursul (care costa sensibil mai mult), deoarece compania se lauda in mod constant ca ofera training angajatilor. Si nu in ultimul rand, sa invat chestii de care nu ma lovesc la lucru si sa fiu mai bine pregatit pentru examen. Pentru ca mai e o smecherie – materiale oficiale dupa care sa inveti primesti doar daca urmezi si cursul. Daca nu, inveti dupa niste carti scrise de unu’ sau altu’, carti care incep cu:

Red Hat also has prep courses for both exams. The outline for those courses are
available from www.redhat.com. While this book is not intended as a substitute for
such courses, they are consistent with the outline of those courses.

Carti pe care oricum, eu le cumpar. In concluzie, compania ma “ajuta” cu niste vorbe-n vant.

A 2-a problema – si cea mai mare, zic eu – e cu practica asta de a trimite angajatii numai la certificari, nu si la cursuri. Pentru ca – vezi dom’le – cursurile costa sensibil mai mult, iar de banii platiti pentru un om trimis la curs pot fi trimisi 10 oameni la examen. Si sunt de acord cu asta, cursurile costa sensibil mai mult decat examenul. Dar, pentru ca trimiti oamenii doar la examen, nu si la curs, o sa ai o armata de angajati cu diplome si nu neaparat angajati care stiu sau au invatat ceva. Se ajunge la situatia in care e invatamantul din Romania – toata lumea are o diploma de facultate, da’ nimeni n-a invatat ceva in facultate. Si e chiar usor sa iei niste certificari pentru ca majoritatea examenelor sunt de tip grila, iar raspunsurile se gasesc pe internet (ma rog, nu e cazul examenelor RH). E plina compania de tot felul de “profesionisti” certificati pana la cer si inapoi, dar care nu-s in stare sa faca chestii simple – de exemplu, profesionisti care testeaza o conexiune UDP cu telnet. Dintr-un punct de vedere e bine pentru companie: se prezinta unui potential client drept o companie cu angajati cu certificari serioase in domeniu, o companie cu super admini in stare sa rezolve orice problema, oricat de complicata, in doua secunde si fara sa se agite prea mult pentru asta. Iar angajatii sunt oarecum legati de companie pentru ca nu-s in stare sa faca mare lucru si nu-i angajeaza nimeni. Insa toate astea duc la clienti dezamagiti si penalizari serioase platite din cauza adminilor idioti, dar certificati.

Partea cea mai misto e ca dupa ce se supara un client si trebuie sa i se plateasca penalitati, sau nu mai reinnoieste contractul pentru ca vreun Ghita dinasta, certificat pana la cer si inapoi, i-a trantit serverele de pamant chiar in momentul in care aia aveau mai mare nevoie de ele, managementul companiei vine cu un “improvement plan” deosebit: trebuie sa oferim traininguri angajatilor, sa-si dezvolte cunostintele tehnice ca sa nu mai dea cu serverele de pamant. Asa ca hai sa-i trimitem sa-si ia certificari, da’ fara cursuri, cursurile costa.

Tara idiotilor

Ma amuza faptul ca o groaza de oameni educati se plang ca politicienii nu-i reprezinta; ca in loc sa atraga investitori care sa creeze locuri de munca doar cresc taxele pentru a plati ajutoare sociale; ca in loc sa simplifice sistemul fiscal si sa ajute micii intreprinzatori, doar inventeaza taxe peste taxe, care de care mai aberante. Si evident, tot astia sunt nemultumiti ca se face campanie electorala cu galeata si litrul de ulei.

Si apoi dai peste cate o informatie de genu’. Sa citam ceva interesant de acolo:

Prezenta la vot in mediul rural a fost de 36,56%, iar in mediul urban – 20,40%.

Acu’ nu vreau sa zic ceva rau de oamenii de la sat, doar se stie ca acolo traiesc numai oameni culti, cu venituri decente, ce nu pot fi pacaliti cu o galeata sau un litru de ulei. Ba mai mult, aia de la sat nu voteaza cum le spune primarul sau preotul. Si chiar inteleg ce implicatii are decizia guvernului de a mari impozitul pe salarii, CAS etc, ca doar sunt toti salariati, nu? Si nici nu-l considera pe Iliescu ca fiind ala ce i-a salvat de Ceasusescu si le-a dat pamant. Ce mai, in general aia de la sat sunt extrem de bine informati in legatura cu votul si cu politica.

Cred ca ne putem pregati sa ne mandrim din nou ca suntem reprezentati in PE de personaje gen Becali, Vadim, EBA sau Severin. Si apoi sa ne plangem ca politicienii sunt asa si pe dincolo si nu fac altceva decat sa mareasca ajutoarele sociale si sa puna noi taxe pe aia 4.5 milioane cati mai lucreaza in tara idiotilor.

Recruiteri seriosi, dom’le

Pentru ca am CV-ul pe linkedin, monster si inca un asemenea site, primesc destul de des oferte de munca. Ceea ce-i misto. Partea proasta e ca in ultimul timp m-au sunat numai indieni sau pakistanezi cu un accent de rahat din care nu se intelege nimic. Partea tragica e ca sunt niste cretini cu agravante. Sa exemplific:

Acum 10 minute m-a sunat unu – Sharad. Ca mi-a gasit CV-ul pe monster si are el un job cu linux, sunt interesat? Ii raspund ca as fi, dar hai trimite-mi un mail sa ved ce presupune jobul. El prin asta a inteles ca trebuie sa-mi recite la telefon. Ma rog, nu-i mare bai. Si incepe sa recite (de pe vreo foaie): cunostinte de linux (RH si Debian), DNS, apache, mysql, proxy, syslog, wordpress (WTF, wordpress?). Ca sa stiu sa instalez softuri in linux, sa stiu ceva networking, scripting, ma rog, usual stuff exceptand wordpress. Jobul ar fi ca se migreaza ceva (bloguri?) de pe Ubuntu pe RedHat (cine pana mea hosteaza ceva pe Ubuntu?). Clientul e in Geneva, deci sunt interesat? Zic ca da, as fi interesat si pana sa mai apuc sa zic ceva, Sharad sare bucuros si-mi spune “perfect, cand poti sa incepi?”. M-am blocat pentru o secunda… pai stai asa, nu vorbim cu clientul ala inainte, sa vedem ce si cum? Nu-mi zici mai multe despre clientul asta? Cine-i client, laptaria lui Phillipe din Geneva? Nu vorbim de salariu, chestii, ci direct asa, cand poti sa vii? Ii zic ca poate ar trebui sa discut totusi cu cei care ma angajeaza, sa vorbim de salarii, sa vad ce cerinte au si asa mai departe, insa Sharad imi spune – ca o placa stricata – ca e un client mare si cauta oameni ce sa-i migreze de pe Ubuntu pe RH. Pai, ok, da’ nu asta te-am intrebat. I-am zis ca oricum imi trebuie 2 luni, perioada de timp mult prea mare pentru Sharad si clientul lui.

Acu’ inteleg ca incompetenti exista in toate domeniile. Da’ eu sunt curios cine-l plateste pe Sharad sau pe altii ca el sa faca munca asta, pentru ca e evident ca-i un bou care nu intelege niste lucruri. In primul rand, un potential angajat ar vrea sa discute cu angajatorul inainte de a lua o decizie. Ca, vorba aia, poate ai vrea sa stii ce salariu o sa iei, ca nu lucrezi doar la misto, sa-ti ocupi timpul cu ceva. Poate ai vrea sa afli un pic despre firma care angajeaza, sa nu te trezesti ca te angajeaza vreun MtGox cu vreo 2 zile inainte de inchidere. In plus, nici un angajat n-o sa se poata muta de pe o zi pe alta, mai ales cand e vorba de o alta tara, asa ca 2 luni e un termen rezonabil, zic eu. Doar nu spera ca pot sa ma mut asa, in vreo saptamana, fara sa stiu nimic despre compania minune care vrea sa ma angajeze in Geneva.

In alta ordine de idei, ce s-a intamplat cu europenii ce lucrau in domeniul asta? Sa speculez ca au fost inlocuiti de indieni pentru ca niste manageri s-au gandit ei ca un indian sau un pakistanez ar fi mai ieftin?

Daca esti cretin cu agravante…

Atunci cam asta e uniforma ta:

Un Tamp

Un Tamp

Serios, cum ma-sa poti sa iei pe tine pantalonii gagicai si sa iesi asa din casa? Ce utilitate poti gasi la o pereche de pantaloni ce abia-ti ajung pana sub cur? Nu poti sa mergi calumea pentru daca turul pantalonilor e pe la genunchi ca te impiedica sa pasesti; cad tot timpul, ca nu stau pe talie sa fie sustinuti de geva; daca e putin frig iti ingheata curu’ pentru ca esti efectiv in curu’ gol…

Si nu, nu e moda, nu e trendy, nu e pe ma-sa. E doar tampenie crunta, distilata, in forma ei cea mai pura. O molusca are mai multa minte decat tampu’ din poza.