Una din caracteristicile definitorii ale romanilor e faptul ca romanii n-ar misca un deget si nu s-ar lupta pentru chestiile ce si le doresc. Ar vrea libertate, da’ sa lupte altii pentru ea, ar vrea o tara mai curata, da’ sa adune altii gunoaiele. Ar vrea sa se simta in siguranta pe strazi, da’ unu’ nu intervine cand vad un gainar ca “lucreaza” la buzunarele unui om. Poate e “mostenirea” celor 50 de ani de comunism in care statul ne dadea tot – casa, loc de munca, bilete la mare. Sau poate asa am fost dintotdeauna, ca s-o fi inspirat si Creanga de undeva. Nu stiu si nici nu ma prea intereseaza. Cert e ca romanii vor chestii, da’ sa vina altii sa le faca.
In 14 Iunie a fost un referendum in Oradea pentru alipirea Sanmartinului la Oradea – o comuna lipita fizic de Oradea. Ca sa fie validat, era nevoie de 30% prezenta la vot. Ghinion, prezenta a fost de 28,24%. Oricum, e irelevant, nu referendumul e subiectul acestui articol, ci asteptarile romanilor ca altii sa vina sa faca. Si cum la alegerile prezidentiale din 2014 diaspora a fost prezentata de catre presa drept cea care a intors votul si a salvat Romania din ghearele lui Ponta – evident, e prezentata asa doar pentru ca majoritatea celor ce lucreaza in presa in Romania sunt intrecuti in agerime de un nefericit cu sindrom Down, ca doar voturile din diaspora au fost cam 0,3% din voturile totale, dar mai sta sa numere? – acum romanii isi pun bazele tot in diaspora sa vina sa voteze in locul lor, sa le aduca “unirea” la care viseaza:
Diaspora salvatoare
Normal, sa vina diaspora. Pentru ca pe ei atat de mult i-a interesat daca uneste sau nu Oradea cu Sanmartinul incat la ora 1 prezenta la vot era de vo’ 6%. Dar sa vina diaspora sa-i uneasca*, ca pe ei prea putin ii intereseaza.
*bine, aia care au rezidenta prin alte tari nu prea ar mai avea voie sa voteze in Oradea, ca voteaza ei chestii ce tin de orasul in care au rezidenta, da’ astea-s amanunte 😉
