Cercul vicios al saraciei

Ghita e un copil de 10 ani care traieste intr-una din cele 45% de familii din mediul rural din Romania. Spre deosebire de colegii lui de scoala, Ghita e un norocos – tatal lui nu-i unul dintre betivii satului asa ca doar o data pe saptamana vine beat acasa. Astfel, daca Ghita e destul de destept sa nu fie acasa cand vine acasa taica-sau, scapa de bataie.

Ghita nu e neaparat prost si in teorie are aceeasi sansa ca si un copil crescut intr-o familie normala. Insa s-a nascut la sat, intr-o familie ce practica agricultura de subzistenta cultivand un petec de pamant mult prea mic pentru a produce ceva mai mult decat strictul necesar pentru familie si animalele de langa casa. Practic familia lui lucreaza pamantul si creste animale timp de un an doar pentru a-si asigura mancarea. Din nefericire pentru Ghita, el creste crezand ca asta e normalul, fara sa aibe acces la ceva ce sa-i schimbe mentalitatea.

Scoala ar putea sa-l schimbe, dar scoala la sat e o gluma sinistra. In primul rand, cred ca inca sunt clase “mixte” cu 2-3 copii de clasa intai, 2-3 de clasa a 2-a si asa mai departe, pentru ca n-ai de unde sa strangi 30 de copii din acceasi generatie intr-un sat. Asa ca ai un profesor sau un invatator ce preda un ghiveci de materii unor elevi de diferite nivele. Pe unii-i invata sa deseneze bastonase iar in acelasi timp altora le vorbeste despre compuneri si analiza literara. Pe unii-i invata ca 1+1=2 in timp ce altora le vorbeste de fractii si le arata ecuatii simple. Aceeasi era situatia si cu clasele 5-8, totul se face (sau hai, se facea acum 3-4 ani) la gramada. In conditiile astea, scoala e absolut inutila pentru Ghita pentru ca-l invata doar sa citeasca cat de cat, sa-si scrie chinuit numele si sa poata face mental niste adunari si scaderi. In al doilea rand, in familia lui sunt mai importante animalele si munca campului decat scoala, asa ca parintii lui mai degraba-l trimit cu vacile pe camp decat sa-l puna sa-si faca lectiile. Oricum, putinii bani facuti de familie nu mai ajung si pentru caiete, creioane, stilouri sau carti. E mai important pentru capul familiei sa poata sa mearga la crasma satului seara, dupa o lunga zi de munca pe camp. Ghita n-o sa ajunga nici macar la liceu pentru ca parintii lui nu vor avea bani sa-l tina la liceu intr-un oras si pentru ca, oricum, lui Ghita ii lipseste ceea ce ar fi trebuit sa invete in clasele 1-8.

Interactiunea cu oameni mai deschisi la minte ar putea sa-l schimbe. Insa el n-are unde sa-i intalneasca pe oamenii aia. In jurul lui e familia lui si alte familii la fel, sunt colegii lui de scoala ce-s in exact aceeasi situatie si, daca e mai norocos, cateva saptamani pe an niste copii “de la oras” veniti “la bunici”. Dar aia oricum nu-l baga-n seama pentru ca ei sunt “de la oras” iar el e “de la tara”. Ei vorbesc de internet, jocuri pe PC si Justin Bieber; el vorbeste de sapa, oi, vaci si cai. Si oricum, chiar daca ar interactiona 2 saptamani cu niste copii crescuti la oras, nu s-ar schimba mare lucru.

Accesul la cultura l-ar putea schimba – prin cultura ma refer la cea mai ieftina forma de cultura, cititul (ca orice altceva e mult dincolo de posibilitatile unui copil nascut la sat). Dar el abia-abia a invatat sa citeasca la scoala. Nu pentru c-ar fi prost ci datorita motivelor de mai sus. Si nici pe parinti nu se poate baza sa-l invete, in cel mai bun caz parintii lui citesc la fel “de bine” ca si el. Multi din generatia parintilor au doar 4 clase pentru ca era mai importanta munca pe camp. Si oricum, daca prin casa lor s-ar rataci o carte, ar fi folosita la aprinsul focului, nu la citit. Si chiar daca cumva, printr-o minune, Ghita ar descoperi placerea cititului, n-ar putea sa-si ia o carte cu el si s-o citeasca cand e pe camp cu vacile. Ceilalti copii si-ar bate joc de el si i-ar mai si scapa niste pumni. Pai ce, de ce sa fie Ghita diferit de ei, e prost cumva? Nu poate sa joace cu ei o septica in timp ce fumeaza niste tigari sutite de la parinti?

Accesul la informatie ar putea sa-l schimbe. Dar la sat nu prea vin ziarele, exceptand Click si Libertatea. Si oricum, ce stie el despre utilitatea ziarelor vine de la parintii lui, ce le foloseau pe vremea comunismului, cand la sat nu ajungea hartia igienica. Unii inca le folosesc. Chiar daca ar ajunge si alte ziare, nu s-ar shimba cu mult lucrurile deoarece chiar si prin ziarele alea “serioase” scriu in ultimul timp toti cretinii, care pentru o ciorba dezinformeaza fara jena si nu se preocupa sa informeze cititorii ci sa-i manipuleze. S-ar putea informa de pe internet, dar tot ce a auzit el de internet se rezuma la facebook si porntube, de la un verisor ceva mai mare si neastamparat. Si in niciun caz nu se regasesc pe lista de prioritati calculatorul si accesul la internet. O gospodarie fara canalizare, cu wc-ul in fundul curtii si fara apa curenta are alte prioritati. O antena satelit pentru OTV, Antena 1-3, ProTV pentru comedii si TarafTV pentru muzica e mult mai importanta decat un calculator si accesul la internet. Iar un calculator e foarte scump pentru familia lui Ghita, cu banii necesari pentru un calculator se pot cumpara 4 porci, iar aia ar asigura necesarul de carne al familiei timp de un an.

Asa ca Ghita va creste pentru a deveni doar un alt taran ce munceste o bucata mica de pamant, mult prea mica pentru a asigura si altceva decat strictul necesar pentru familie si pentru animalele de pe langa casa. Si la un moment dat, Ghita va face niste copii, pe care-i va creste asa cum stie el. Adica asa cum l-au crescut pe el parintii lui.

 

Bulangii ungurii astia…

Toti avem cate un prieten ce are un prieten ce are o cunostinta ce a fost refuzata intr-un magazin de paine, pe undeva prin Harghita, pe motiv ca a cerut o paine in romana. E un fapt binecunoscut ca n-ai nici o sansa sa mananci o paine in Harghita daca tot ce stii in maghiara e “Nem to dom”. Sau “boszmeg”. Sau “laf…” dar divaghez.

Am constatat in mini vacanta de Paste cat de bulangii sunt de fapt ungurii. Cum mergi din Oradea spre granita, pe Calea Borsului, vezi reclame ba la un hotel in Ungaria, ba la nu stiu ce AquaPark din Ungaria. Reclame scrise – evident – in romana. Mai mult, acolo cica si angajatii vorbesc romaneste si cica ar accepta si lei, nu numai forinti. E clar, mi-am zis, astia vor sa ne infometeze prin Harghita, ca mai apoi sa ne ia banii. Bulangii.

Dar dovada categorica ca sunt bulangii cu adevarat am gasit-o putin mai incolo, la 500 de metri dupa granita. E acolo o tutungerie unde niste unguri iti vand tutun chiar daca vorbesti numai romaneste. Accepta si lei, nu-i problema, numai sa cumperi de la ei tutun. Si atunci m-a lovit: bai, astia vor sa ne omoare. Nu ne vand paine, da’ tutun vand cat putem duce. E clar ca vor sa nu mancam ci sa fumam si sa ne imbolnavim de inima si plamani. Bulangii, evident.

Gnome 3.12

A fost lansata o noua versiune de Gnome – 3.12. Lucrurile stau la fel – in continuare ultima versiune utilizabila de Gnome ramane 2.x. Ai impresia ca Gnome 3 e gandit de niste retardati, pentru retardati. E pentru aia cu “OMG, it’s shiny”.

Intamplare cu un idiot (2)

De data asta e vorba de un alt idiot. Sa-l numim Ghita. Ghita e un admin ce avea “in grija” vreo 45 de servere DNS. Si intr-o buna zi primeste sarcina de a modifica ceva zona pe serverele alea. Ca si celalalt idiot, Ghita nu prea stia mare lucru, dar pana in momentul ala reusise sa mimeze cu succes faptul ca s-ar pricepe cat de cat la administrat servere.

Ca sa-i faca treaba mai usoara, cel ce i-a dat sarcina de a modifica zona i-a dat si un exemplu – ceva in genul asta. Ghita, plin de elan muncitoresc la fel ca si Gheorghe, ia fisierul ala si-l pune pe toate cele 45 de servere ale lui fara sa modifice nimic. L-a pus asa cum era, cu example.com cu tot.

Intamplare cu un idiot

Intr-o comanie mare din IT, lucra un Windows admin. Sa-l numim Gheorghe. Intr-o buna zi, acestui Gheorge i-a cazut o problema pe cap. O aplicatie nu functiona pentru ca nu reusea sa se conecteze la un server. Pentru Gheorghe problema parea simpla – lui i se parea ca trebuie sa fie ceva problema cu reteaua. Asa ca face un tichet unui network admin – sa-l numim Ion. Ion vede tichetul, analizeaza problema, isi da seama ca nu-i nimic in neregula cu reteaua, asa ca-i spune lui Gheorghe ca bate campii si ca problema tine de serverul lui cu Windows.

Gheorghe nu-l crede, doar serverului lui cu Windows e cel mai bun lucru ce s-a putut intampla in IT. Dar dupa ceva timp, la insistentele lui Ion, accepta sa verifice rutele pe server. De aici totul incepe sa semene cu un film cu Stan si Bran. In primul rand, Gheorghe nu stie cum sa verifice rutele pe server, pentru ca e genul de admin care nu stie mai nimic in afara de a-si instala Windows pe calculatorul de acasa. Asa ca-l intreaba pe Ion. Ion, dorind sa ajute ii spune ca trebuie sa existe ceva comanda… route show, print, sau asa ceva. Mai mult, pentru ca-si daduse seama de nivelul lui Gheorghe, Ion cauta pe paginile de suport de la Microsoft cum se listeaza rutele pe Windows, si-i trimite linkul lui Gheorghe. Fericit, Gheorghe ruleaza comanda si-i trimite output-ul lui Ion.

Ion arunca o privire, vede ca lipseste o ruta si-i spune lui Gheorghe s-o adauge. Moment de panica pentru Gheorghe: el habar n-are ca rutele pot fi modificate si, evident, habar n-are ce comanda trebuie sa execute. Asa ca-l intreaba din nou pe Ion. Dorind sa-l ajute pe adminul retardat, Ion cauta din nou prin paginile de suport cum se adauga o ruta in Windows si-i trimite lui Gheorghe linkul. Gheorghe, in plin avant muncitoresc, ia cu copy si paste exemplul de acolo si executa comanda.

Din nefericire, exemplul de acolo era exact asta, un exemplu, asa ca s-a dus pulii de suflet ruta default pe Windows – exemplul arata cum modifici ruta default. Drept urmare, serverul ala a pierdut orice conexiune, inclusiv conexiunea prin care era conectat Gheorghe. Furios, convins ca Ion l-a mintit, Gheorghe a incercat sa faca un scandal monstru, l-a escalat pe Ion la manageri pentru ca si-a batut joc de el, l-a mintit iar serverul are acum o problema mult mai mare decat cea initiala.

 

Morala: de la primul indiciu ca un ins e idiot, mai bine-l bagi in aia a ma-sii si dai like la poze cu pisici pe Facebook decat sa-l ajuti.

Mi-am facut blog

Am intrat si eu in randul lumii si mi-am facut un blog. Ma rog, aveam unul pe blogspot, pe care scriam din an in pasti, da’ nu eram respectat de un antreprenor vizionar pentru ca era pe blogspot si drept urmare m-am mutat :D. Cu ocazia asta am renuntat si la nick-ul folosit inca de prin ’95 pe IRC.

N-o sa scriu nici aici foarte des, nu blogul e principala mea preocupare si nu blogul e principalul motiv pentru care exista domeniul cadar.eu – am scris aici despre asta. Dar din cand in cand voi mai lasa cateva randuri.