In urma cu cateva zile am vazut pe facebook o poza pusa de un fost coleg. Poza de la o ceremonie de absolvire de la gradinita – probabil fiu-sau. Da’ ceremonie cu tot tacamu’ – robe, palarii dinalea patrate etc. Bonus, poza avea un mesaj de genu’ “Am reusit!”, “Felicitari!” si asa mai departe. Nu ca m-ar interesa prea mult, din partea mea sa organizeze ce vor, da’ mi-au trecut niste intrebari prin cap:
– ce rol are o asemenea chestie? Copiii sigur nu inteleg ce se intampla acolo. O fi numai pentru gadilarea ego-ului parintilor? Caz in care…
– ceremonii de absolvire se organizeaza dupa ce termini (cu succes) o facultate si obtii o diploma. Sa inteleg ca in ultimul timp e o realizare in sine faptul ca niste copii au “reusit” sa “treaca” grupa mare? Pe ce criteriu – daca nu mai baga-n gura bile de muci? Felicitari, ai reusit!!!
– robele si palariile alea au o anume traditie care, din nou, e legata de absolvirea unei forme de invatamant superior. Asa ca au imbracat copiii aia cu robe si le-au pus palarii patrate in cap ca sa….. ce?
Mai scria pe poza si “Promotia 2014”. Mi se pare ca e cam intinsa coarda, cand tot ce faci pentru a “promova” e sa astepti sa treaca o anumita data.
Pe mine mă enervează fastul celor de la liceu mai nou. Nu vreau să par frustrat pe motiv de “când eram eu nu era aşa” dar mi se pare că prea prea se exagerează importanţa.
Nici la facultăţi nu înţeleg, decât la cei de la inginierie (de orice fel) unde ştiu că nu e uşor.
Dar revenind la liceu, deja se închiriază teatrul, se face ceremonie, prezentare, se umflă nişte ego-uri incredibil, tocmai la vârsta la care mi se pare cel mai periculos să se umfle ego-ul.
Generaţia mea ne-am simţit bine, ne-am distrat, râdeam chiar când mai încerca vreun profesor să pară mega somptuos pentru că ştiam că nu eram nici liceul cel mai bun din oraş, nu eram nici noi genii rupţi din soare, şi era evidentă ipocrizia de a încerca să pară altceva.
Iar la grădiniţă mi se pare ceva demn de idiocracy deja…