In ultimul timp mașinile au devenit atât de răspândite încât aproape toată lumea are o mașină. Pentru mașinile astea s-au dezvoltat rețele de service-uri, deoarece mașinile au nevoie de întreținere – uleiul trebuie schimbat, anvelopele se uzează, la fel și alte subansamble de la motor, direcție, suspensie. Și din când in când se mai și strică pentru că n-au cum sa țină o veșnicie. Dar e ok – în momentul în care te hotăraști să-ți cumperi o mașină iei in calcul aceste lucruri.

Din nefericire, când e vorba de service nu prea mai ai treabă cu producătorul mașinii, ci cu un dealer al mărcii. Dealer care e o cu totul și cu totul altă companie. Ce-i drept, trebuie sa respecte niște standarde și trebuie să aibă un service dotat corespunzător. Însă cea mai importantă condiție pentru dealer e sa vândă un anumit număr de mașini pe an, dacă vrea să rămână dealer al mărcii. În rest, dealerul poate să-și stabilească ce tarif vrea pentru ora de manoperă, poate să-și pună ce adaos comercial vrea la piesele ce le înlocuiește, își tratează clienții după cum îl taie capul – în principiu face ce vrea atâta vreme cât reușește să vândă un anumit număr de mașini pe an.

Din cauza asta, indiferent cât de serios e producătorul mașinii și indiferent cât de bună e mașina, ești la mâna dealerului. Dacă dealerul e pus pe țepe, vei fi țepuit și tratat cu dispreț. Și țepuit vei fi, pentru că și ei știu că n-ai unde altundeva să te duci pentru revizii și/sau reparații. De exemplu: acum 2 ani am schimbat uleiul din cutia de viteze la un dealer și m-a costat 130 de euro. Un preț decent, zic eu. Anul ăsta trebuie schimbat din nou, dar pentru că m-am mutat in alt oraș, am întrebat la unul din cei 2 dealeri din acest oraș cât ma costa. Raspunsul a venit promt: 270 de euro. Am întrebat și la celalalt dealer: 330 de euro. M-am gândit atunci că aș putea să mă duc la dealerul la care am schimbat acum 2 ani, chiar dacă trebuie să conduc 200 de km. Așa că am sunat și acolo să întreb cât costă schimbul de ulei la cutie – 300 de euro. Pentru că de ce nu? Clientul trebuie belit, dă-l in mă-sa. Dar mi-a venit altă idee genială (credeam eu). Pentru ca oricum mă duc in România peste câteva săptămâni, hai să văd cât costă la un dealer din România. În teorie ar trebui să fie mai ieftin, pentru că forța de muncă e mai ieftină in România, nu? Ei bine, la dealerul din România costul se ridică la 340 de euro, deși cică mi-au oferit o reducere de 20%. În plus, au încercat și să mă prostească: cică toată operația durează 2 ore (la ceilalti dealeri doar o ora; tot o ora a durat și în urmă cu 2 ani) dar trebuie să le duc mașina cu câteva ore înainte pentru a permite uleiului să se răceasca. Asta deși producatorul specifică in manualul de service că uleiul trebuie încălzit la minim 70 de grade înainte de a fi schimbat. Dar hei, clientul trebuie prostit dă-l în mă-sa de bou platitor.

E absolut stupid să existe diferențe atât de mari de preț în condițiile în care vorbim de aceleași materiale, același volum de muncă si aceeași marcă de mașina. Trădează un singur lucru: unii sunt mai țepari decât alții. Iar pe producatori îi doare-n cot, ei au vândut mașina și nu-i interesează ce se întâmplă între tine si dealer; din cauza asta se întâmplă chestii mult mai nasoale decât diferențe de preț de până la 300%. Cum au pățit unii ce au mers la reprezentanță pentru revizie, doar că mecanicii nu s-au mai obosit să schimbe ulei, filtre sau ce mai trebuie schimbat. Uleiul si filtrele reprezintă ”ciubucul” mecanicilor, că doar au și ei niște cunoștinte ce au nevoie de un schimb de ulei, nu?