Oarecum forţat de împrejurări, de o săptămâna sunt nevoit să folosesc un Macbook. Nu sunt la primul contact cu OSX-ul – în urmă cu mai bine de 10 ani mi-am cumpărat un Mac Pro. Încă-l mai am.
Primul lucru pe care-l observi la un Mac e calitatea desăvârşită a produsului. E finisat la mare artă, nu e din plastic ieftin, nu scârţâie, lasă impresia unui produs solid şi bine închegat. În plus e şi foarte arătos, ca aproape orice produs Apple. Nu ştiu cu cât îl plăteşte Apple, dar John Ive îşi merită banii.
Lucrurile bune continuă şi după ce-l deschizi. Ecranul e excepţional, are luminozitate şi contrast de invidiat, culori perfecte şi unghi de vizibilitate extrem de larg. Totul completat de rezoluţia de 2560×1600 de pixeli a displayului de 13 inch, ceea ce înseamnă pixeli extrem de mici; atât de mici încât pixelii individuali nu pot fi distinşi cu ochiul liber. Altfel spus, s-a dus vremea liniilor “frânte” de pe ecran. Un singur lucru aş putea să-i reproşez: faptul că e lucios, nu mat. Display-ul extern e la fel de bun şi înlocuieşte cu succes un dock pentru laptop – display-ul extern are porturi pentru ethernet, usb, thunderbolt, boxe integrate şi webcam, trebuie doar să conectezi laptopul la display cu un singur cablu.
Luând în considerate aceste lucruri, îi înţeleg pe cei care laudă laptopurile Apple, par aproape de perfecţiune.
Dar e greşit. Foarte greşit. Sunt de fapt nişte porcării din cauza unui singur lucru: sistemul de operare.
OSX e unul dintre cele mai idioate sisteme de operare. E făcut de nişte cretini, pentru nişte tâmpiţi. Şi zic asta cu toate că am avut “plăcerea” să butonez toate versiunile de Windows de la 3.1 la 7 şi am apucat şi vremurile MS-DOS-ului 5.
Prima chestie care the face să ridici o sprânceană e task-switcherul. În Windows şi în orice environment grafic pentru Linux (cu excepţia abominaţiei numite Gnome 3), ALT+TAB schimbă între ferestrele aplicaţiilor deschise. În OSX, CMD+TAB (la Mac–uri CMD e în locul tastei ALT) schimbă între aplicaţii. Dacă ai 2 aplicaţii deschise, fiecare cu câteva ferestre, CMD+TAB va schimbă doar între cele 2 aplicaţii. Mai mult, dacă închizi toate ferestrele unei aplicaţii, OSX nu închide şi acea aplicaţie; ea rulează în continuare şi apare în continuare în listă la CMD+TAB, deşi acea aplicaţie NU ARE NICI O FEREASTRĂ DESCHISĂ. Apare pentru că… pitong. Şi aş putea înţelege faptul că Apple vrea să facă lucrurile diferit, dar problema cea mare e că nu există o modalitate în OSX prin care să schimb comportamentul. E “my way or the highway”. Stupid.
A 2-a chestie de care te loveşti e faptul că copy&paste nu se mai face cu CTRL+C/CTRL+V. Nu, se face cu CMD+C/CMD+V. Din fericire, se poate face un shortcut pentru CTRL+C/CTRL+V, să facă copy&paste că pe un PC normal. Însă tot e stupid – din moment ce pe 92% din calculatoare copy&paste e cu CTRL+C/CTRL+V, e de-a dreptul stupid să reinventezi roata doar pentru că aşa ţi s-a sculat ţie. Însă, din moment ce se poate face un shortcut, nu e chiar atât de stupid ca şi a 3-a chestie imbecilă.
A 3-a chestie e absolut cretină, gândită de un trepanat. Într-un editor de text, HOME/END nu mută cursorul la începutul/sfârşitul liniei. Nu. Mută doar partea afişată la începutul sau la sfârşitul documentului. Însă nu mută şi cursorul. Nu, cursorul rămâne unde erai, 40 de pagini mai jos, doar aşa, de-al dracului. Comportamentul asta îl înţeleg într-un browser web sau o aplicaţie asemănătoare, dar nu într-un editor de texte. Tot aici intră şi comportamentul tastelor PG UP/PG DOWN, care, exact la fel, mută doar ce îţi e afişat, fără să mute şi cursorul. Comportament absolut imbecil, pe care – din nou – l-aş înţelege doar dacă ai avea o opţiune în OSX să-l schimbi. Dar n-ai.
A 4-a chestie idioată e că meniul aplicaţiilor nu e acolo unde te–ai aştepta să fie, adică în partea de sus a ferestrei aplicaţiei. Nu dom’le, e în partea de sus a ecranului. Şi e absolut mişto să ai o fereastră mică, cum ar fi fereastră de la un client de IM şi să faci kilometri cu mouseul doar că să accesezi meniul. Absolut mişto, trebuie doar să fii cretin şi o să–ţi placă.
A 5-a chestie stupidă e dock-ul – înlocuitorul taskbarului din Windows (care s-a mişcat şi el în acceaşi direcţie). Dar în Windows măcar ai opţiunea de a trece înapoi la un taskbar normal, nu eşti nevoit să foloseşti tâmpenia aia cu icoane mari. Şi chiar daca folosesti in Windows tâmpenia aia cu icoane mari, e suficientă o simplă privire pentru a-ţi da seama dacă ai mai multe ferestre deschise sau doar una. În OSX n-ai cum, e la ghici. Un click pe o icoană din taskbar îţi aduce în primplan _toate_ ferestrele acelei aplicaţii. Aaaa, aveai nevoie doar de una, ca s-o pui lângă o fereastră din altă aplicaţie? Păi ghinion, ia-le pe toate acum, aici. Iar de la taskbar normal ia-ţi gândul, creativii nu folosesc aşa ceva pentru că ei vor lucruri lucioase, nu lucruri utile.
A 6-a chestie tâmpită e file managerul implicit. Care-i absolut cretin. Vrei să accesezi un director ascuns? Ghinion, că nu poţi. Şi nici n-ai vreo opţiune la vedere, ca în Windows, să-l setezi să ţi le afişeze. Şi spre deosebire de Windows Explorer, chiar dacă ştii calea către directorul ascuns, nu ai vreun câmp unde sa pui calea spre ce ai nevoie. Tot ce poţi să faci e să deschizi consola, execuţi nu ştiu ce comandă şi dai restart la Finder. E mai simplu să setezi file managerul din Linux să-ţi arate directoarele ascunse, iar asta spune multe. În plus, încă n-am găsit un file manager decent pentru OSX. Din punctul ăsta de vedere, Windows şi Linux sunt la ani-lumina faţă de OSX.
A 7-a chestie e incredibil de imbecilă. Să zicem că laptopul a venit instalat cu tastatura setată pe layout cehesc. Dacă nu eşti ceh, primul lucru pe care-l faci e să schimbi limba şi layout-ul în ceva ce poate fi folosit de oameni normali, cum ar fi layout US şi limba engleză. Dar omiţi să ştergi layoutul cehesc. Oricum, odată ce l-ai schimbat n-ar trebui să te afecteze, nu? Ei bine, greşit. Pentru că deşi ai schimbat layoutul tastaturii, la ecranul de login layoutul e în continuare cehesc. Dar nu-i problema mare, uite, în dreapta sus ai opţiunea de a schimba layoutul. Îl schimbi şi totul e ok. Până când dai lock screen să mergi la baie. După ce te întorci nu-ţi mai acceptă parola pentru că layoutul e în cehă şi de data asta n-ai cum să-l schimbi din ecranul de login. Trebuie să te loghezi mai întâi şi să ştergi layoutul cehesc din setări, pentru că atâta vreme cât e acolo, la lock screen layoutul va fi cehesc, chiar dacă tu ai ales alt layout în setări.
A 8-a chestie de rahat (rămân fără invective) e tastatura. Sau, mai bine zis, tastaturile. Tastatura laptopului are un layout (fizic) absolut imbecil, n-are PG UP/PG DOWN, HOME/END, INSERT sau DELETE. N-are pentru că în lumea Apple e absolut normal să foloseşti combinaţii ciudate de taste. Să fie rău, ca să nu fie bine. În plus, tastele funcţionale (adică alea cu F 😉 ) au implicit altă funcţie, cum ar fi Mute/Vol UP/Vol DOWN. Pentru funcţia lor normală trebuie apăsate împreună cu Fn, adică taman pe dos faţă de cum ţi–ai închipui că ar fi normal. În lumea PC văd că Lenovo are acceaşi strategie de rahat. Tastatura externă e şi mai proastă. La un laptop mai înţeleg că au cumulat funcţiile unor taste (taste funcţionale + taste multimedia) pentru că nu prea ai spaţiu să pui 101 taste, dar să faci acelaşi lucru la o tastatură externă denotă imbecilism crunt. Păi mama ei de tastatură, e externă, poţi s-o faci mai mare că să-i pui şi taste funcţionale şi taste multimedia. În al 2-lea rând au facut-o prea mică. Faţă de tastatura de la laptop e doar mai lungă, pentru că i-au ataşat tastele numerice şi grupul de taste PG UP/PG DOWN/HOME/END/DEL şi Fn în loc de INSERT. Şi, la fel ca şi cea de la laptop e tastatură chiclet (notă: cine a inventat tastatura chiclet merită să moară-n chinuri). Chiar dacă nu-mi plac tasturile chiclet, hai să zicem că le înţeleg utilitatea într-un laptop (deşi nu prea mult, că se poate să ai tastatură absolut superbă pe laptop – seriile mai vechi de Thinkpad stau mărturie). Dar de ce ai face o tastatură externă chiclet e dincolo de puterea mea de înţelegere. Mă rog, posesorii de Mac–uri sunt mai preocupaţi să dea check-in de la Starbucks, aşa că mă gândesc că o tastatură chiclet nu-i un impediment prea mare pentru ei.
A 9-a chestie retardată (ha, am mai găsit unul) e mouse-ul. Incredibilul şi mult lăudatul Magic Mouse nu e deloc ergonomic şi e un chin enorm să lucrezi cu el. După aproximativ 2 ore de lucru cu el, mâna îţi înţepeneşte şi seamănă cu o gheară de găină de ai impresia că tocmai ai suferit un infarct. Scroll-ul e taman pe dos. Touch-ul mai mult încurcă pentru că face scroll jos/sus când vrei să-l apeşi mai tare pentru click. Şi dacă tot vorbim de click, e absolut imposibil să faci un “middle-click” fără să te uiţi la el, dar oricum contează prea puţin pentru că în OSX nu s-a auzit de deschis linkuri într-un tab nou folosindu–te de “middle-click”.
A 10-a şi cea mai stupidă, cretină, imbecilă şi retardată chestie de rahat o constituie categoria oamenilor numită generic mactarzi (dintr-un motiv foarte bun). Căutând pe interneţi posibile rezolvări la problemele ce le întâmpinam în utilizarea OSX-ului, am observat că aproximativ 99% din răspunsurile adresate diverşilor nefericiţi (care – ca şi mine – încercau să–şi transforme OSX-ul în ceva cât de cât folosibil) constau în “you don’t need that”. Întrebau oamenii p-acolo cum pot să convingă OSX-ul că la CMD+TAB trebuie să schimbe între ferestre? McTard răspundea rapid: “you don’t need that”. Întreabă altu’ cum să seteze Finderul să-i arate şi fişierele ascunse? Mac O’tardis îi răspunde “you don’t need that”. Restul de 1% te trimiteau la câte o aplicaţie plătită, pentru că nimic nu-i mai mişto pe lumea asta decât să dai 14 dolari pe o aplicaţie care convinge OSX-ul că la CMD+TAB trebuie să schimbe între ferestre şi să ignore aplicaţiile închise.
Pe lângă problemele de mai sus, mai sunt câteva care ţin, până la urmă, de modul în care m-am obişnuit eu să folosesc un calculator. De exemplu, în Linux ai un fel de “clipboard rapid” – selectezi un text şi apoi îi poţi face rapid un paste cu “middle click”. E una din cele mai mişto chestii inventate vreodată în lumea calculatoarelor. Evident, în OSX nu prea există aşa ceva – cu o singură excepţie (din câte ştiu eu): iTerm2. Ăla ştie. Altă treaba mişto în Linux e drag&move şi drag&resize. Alt + click stânga mişcă fereastra după cum mişcă utilizatorul mouse-ul; Alt + click dreapta face resize. Din fericire, am găsit o aplicaţie care poate să facă aşa ceva pe OSX; partea proastă e că e cam lentă. E utilizabilă, totuşi. Îmi place Linux pentru că-l pot modifica dupa cum vreau eu, pot să schimb absolut orice; în OSX pot schimba wallpaperul şi… cam atât. Iar din moment ce m-am obişnuit cu ideea că pot modifica chiar şi cel mai mic detaliu al OS-ului dacă vreau, e cam enervant să folosesc un OS pe care-l poţ configura doar cum vrea muşchiu‘ lu’ Tim Cook sau doar cum a vrut muşchiu‘ lu’ Steve Jobs.
Dacă ar fi să trag o concluzie, ar trebui să spun că – deşi pare incredibil – în momentul de faţă Linux (exceptând Gnome 3) a început să dea lecţii de utilizabilitate OSX-ului. Iar lucrul ăsta e uluitor.
Şi dacă e careva nevoit să folosească OSX şi întâmpină aceleaşi probleme ca şi mine, cam aşa l-am setat eu:
HOME/END/PGUP/PG DOWN:
Deschideţi un terminal şi rulaţi urmatoarele comenzi: $ cd ~/Library $ mkdir KeyBindings $ cd KeyBindings $ nano DefaultKeyBinding.dict Adaugaţi aceste linii in fişier: { /* Remapare taste Home / End / PG UP / PG DOWN */ "\UF729" = "moveToBeginningOfLine:"; /* Home */ "\UF72B" = "moveToEndOfLine:"; /* End */ "$\UF729" = "moveToBeginningOfLineAndModifySelection:"; /* Shift + Home */ "$\UF72B" = "moveToEndOfLineAndModifySelection:"; /* Shift + End */ "\UF72C" = "pageUp:"; /* Page Up */ "\UF72D" = "pageDown:"; /* Page Down */ "^\UF729" = "moveToBeginningOfDocument:"; /* Ctrl + Home */ "^\UF72B" = "moveToEndOfDocument:"; /* Ctrl + End */ "$^\UF729" = "moveToBeginningOfDocumentAndModifySelection:"; /* Shift + Ctrl + Home */ "$^\UF72B" = "moveToEndOfDocumentAndModifySelection:"; /* Shift + Ctrl + End */ } Salvaţi cu Ctrl+O şi Enter; Ctrl+X pentru a inchide editorul. E necesar un restart pentru ca OS-ul să ia in considerare remapările. (preluat cu mici modificări de aici: http://mwholt.blogspot.com/2012/09/fix-home-and-end-keys-on-mac-os-x.html)
drag&move/drag&resize:
easy-move-resize (CMD+CTRL & move) super-easy-move-resize (CMD & move; trebuie compilat cu Xcode)
Remapare taste şi creare shortcut-uri:
BetterTouchTool
Task switcher ca in Windows:
HyperSwitch